~*~Vergessene~*~
Numarul mesajelor : 57
Data de inscriere : 29/08/2007
 |  Subiect: ~Viata fara prieteni nu e viata~  Sam Noi 24, 2007 3:06 pm | |
| Dupa ce am aflat ca pot posta ficuri despre orice si cum nu imi permit sa scriu ceva despre Tokio Hotel,m-am hotarat sa postez unul din ficurile mele mai vechi...
este un fic facut in imaginatia mea...
este trist ca majoritatea lucrurilor scrise de mine....
m-am obisnui sa sciu la persoana I pentru ca intru mai bine in pielea personajului si exprim mai bine sentimentele asa ca in acest fel va fi scris....
acum gata cu prezentarile...
uitati primul capitol:
Capitotul 1 – Trist dar adevarat
Nimic in viata nu iti vine pe tava.Pentru tot trebuie sa lupti iar eu stiu lucrul asta cel mai bine,deoarece nimeni nu m-a ajutat vreodata.Dumnezeu nu a fost de parte mea si nimeni nu imi dadea nimic sau nu se purta frumos cu mine doar pentru ca eram mai draguta sau mai inteligenta decat fata de langa mine.Tot ce am castigat pe drept,desi unii nu au crezut asta.Dar acest lucru nu este important acum,ci felul in care am ajuns cum sunt azi.
Nu am simtit niciodata dragostea parinteasca.Din copilarie a trebuit sa car pe umerii mei toata povara,deoarece mama mea m-a abandonat.De la o luna am stat la o casa de copii,in care nu aveam pe nimeni.Pana de curand nu stiam nimic despre cea care mi-a dat viata.Nu ii voi spune mama decat cu greu pentru ca nu o pot numii asa.Daca ei nu I-a pasat de mine,mie de ce sa imi pese de ea.Nici despre celalalt parinte.Tot timpul am fost mintita ca ei sunt saraci si “au renuntat” la mine pentru binele meu.Dar eu am aflat ca nici nu le pasa de mine.Asa ca nu am pentru ei decat sentimente de ura.Stiu…sunt parintii mei,daca se pot numi asa , dar dupa ce mi-au facut,nu cred ca merita nici macar un pic de respect.
La acea casa de copii nu aveam niciun prieten si nici educatoarele nu ma intelegeau.Toti se temeau de ce o sa devin.Nimeni nu prea vorbea cu mine pentru ca nu imi placea sa vorbesc cu nimeni.Uneori cred ca era si vina mea pentru ca nu bagam in seama pe nimeni si asta a daunat imagini mele de copil.Eram o singuratica,nu vorbeam cu educatoarele si mai tot timpul stateam la locul meu si nu participam la nicio activitate.Educatoarele ma cunosteau si ma lasau in pace asa ca se poate spune ca nu aveam viata sociala.
Cu timpul a inceput sa fie din ce in ce mai rau pentru ca nu mai imi placea sa am pe nimeni in preajma.Ma simteam parca as fi alergica la oameni.Uram faptul ca sunt inconjurata de niste fiinte la fel de perfide la fel ca si parintii mei.Nu imi placea sa stau cu ei si nici nu stateam.Dar desi ma simteam mai bine ,cand am crescut,ma si durea extrem de tare.Ma durea faptul ca nu puteam sa ma bucur de o familie iubitoare,ca nu aveam prieteni.Si aceasta durere persista,ma innebunea si ma facea sa ma simt goala pe dinauntru…
Uneori simteam nevoia sa tip “Ajutor” si sa sper ca cineva imi va putea oferi ajutorul de care am nevoie.Simteam ca nu mai pot si voiam sa fiu normala.Dar stiam ca daca tip,oricum nimeni nu ma va ajuta,nimanui nu ii pasa de mine…pentru ei nu contam,eram doar un alt om,o greseala,care nu merita sa traiasca,un nimeni…
Nu stiu de ce mai traiam.De ce eram in viata?Poate ca Dumnezeu credea ca merit sa traiesc asa ca ma tinea pe Pamant…poate…Oricum viata mea nu avea niciun rost.Eram un trup fara suflet…Nu eram eu…
Asta este o parte din viata mea,daca se poate numi asa…E trist,dar adevarat.Asta sunt eu si nu ma pot schimba…Un nimeni pentru totdeauna…
Imi cer scuze pentru scurtimea capitolului,promit ca urmatoarele vor fi mai lungi...
sper sa va placa...
VAstept criticile voastre... | |
|
Chelsy-n green
Admin
Numarul mesajelor : 142
Data de inscriere : 16/08/2007
| | Subiect: Re: ~Viata fara prieteni nu e viata~ Dum Noi 25, 2007 4:20 am | |
| critici?:  am impresia k derilezi! a fost... mumooos!foarte!BV BV! incearca..sa mai aduci oameni pe forum! | |
|
~*~Vergessene~*~
Numarul mesajelor : 57
Data de inscriere : 29/08/2007
| | Subiect: Re: ~Viata fara prieteni nu e viata~ Vin Noi 30, 2007 2:00 pm | |
| Capitolul 2 – Parinti “neparinti”
Pai despre parintii mei nu prea stiu ce sa zic pentru ca nu I-am cunoscut.Nu am aflat cine sunt ,cine au fost sau ce fac pana de curand…Si aceste lucruri m-au durut foarte tare…
Mama mea se numeste Dayane si este de origine…frantuzoaica (deci sunt pe jumatate frantuzoaica!?!?!).Ma rog…nu asta conteaza.Ideea e ca ea a fost secretara tatalui meu…Mdaa,nu prea stiu cum s-au cunoscut,dar mama mea…nici nu stiu de ce m-a pastrat…Putea sa scape de mine foarte usor,dar nu a vrut.Probabil ca a vrut sa ma faca sa sufar si sa traiesc o viata groaznica.Sau probabil nici nu I-a pasat vreodata de cum va fi viata mea.Halal parinte!
Cat despre tatal meu.Un britanic pe nume John,un nume simplu pentru cineva important.Era un mare mahar care avea o gramada de bani.Putea sa isi construiasca o casa din bani in loc de caramizi sau mai stiu eu ce,dar NU! Era un om incredibil de zgarcit.A murit in urma cu trei ani,iar o parte din avere a luat-o cu el in mormant.Restul de bani I-a impartit intre cele doua fiice ale lui,printre care eu bineinteles ca nu ma numaram.Una este cu 2 ani mai mare ca mine si era fiica lui legitima ,si singura.Era fiica din a treia lui casatorie,iar a doua era lui neligitima ,fiica amantei lui,care e mai mica cu cinci ani decat mine…
Se pare ca cei doi au avut o relatie in urma cu saptesprezece ani,iar mama a ramas insarcinata.Lui John nu I-a pasat de asta,ba din contra a mai dat-o si afara si I-a spus sa faca ce vrea cu copilul pentru ca lui nu ii pasa.Se vede ca ma iubea…Dayane m-a pastrat,dar dupa aceea ,dupa ce m-am nascut,m-a abandonat si s-a casatorit cu un tip,Tim,care lucra la spital…Incurcata viata…
La casa aia nenorocita de copii eram tratata ca un nimeni.Pana pe la patru-cinci ani,mai aveau grija de mine,dar dupa aceea ma tratau ca pe un copil…mai de graba ca pe un caine…Tot ce faceau era sa imi dea de mancare.Atat!Nimic mai mult si fiind mica nu intelegeam de ce…
La varsta de opt ani,una din ingrijitoare mi-a spus:
“ – Nu mai ai pe nimeni fetito!Nu mai face mofturi si comportate frumos!”
Nu intelegeam de ce imi vorbea asa…nu facusem nimic si oricum nimeni nu ma baga inseama pentru ca nu ii bagam nici eu,cu atat mai putin ingrijitoarele.Apoi a continuat cu:
“ – Am mancat banii lu’ mami si tati repede!Nu mai ai nimic!Gata!De acum incolo nu vei fi decat o razgaiata mica si ignoranta!”
De ce oare eram razgaiata?Si care bani?Asta e cu totul o alta poveste…Cand m-a dus l-a orfelinat,mama le-a lasat un cont in banca,prin care le platea ca fac aceasta treaba.Pe atunci era o directoare cu o inima mai mare la casa de copii si ea a decis ca banii sa-mi fie dati mie,intr-un fel,pentru a ma ingriji.Dupa ce aceatsa s-a pensionat,angajatele celelalte au mancat toti banii,iar de aici stiti povestea…
Parinti mei nu m-au iubit,nu le-a pasat de mine asa ca m-au abandonat…M-au lasat in grija unor necunoscute care nu ma agreau…
Acesti oameni nu se pot numi parinti… That was all Folks! | |
|
Continut sponsorizat
| | Subiect: Re: ~Viata fara prieteni nu e viata~ | |
| |
|
